Interviu: Alex Doppelgänger

Eu l-am cunoscut pe Alex acum ceva vreme. Interacțiune minimă dar a avut încredere să mă lase să-i fac un remix la una din piesele lui. Și oarecum am păstrat legătura – cel puțin online. De ceva vreme, a devenit unul din oamenii care se bucură atunci când știința își face de cap și scrie despre asta foarte frumos. Și mai e și într-o trupă! One hell of a guy!

13086819_10206141081185703_3322970009168270513_o

Rădăcina Pătrată – Ești fan John Oliver așa că trebuie să știu și părerea ta. Știința – bullshit sau nu?

Alex Doppelgänger – Nu. În nici un caz. Adică e de ajuns să te uiți la ce ai în jur (absolut tot) să îți dai seama că știința (mai exact, metoda științifică) funcționează. Nici nu poate fi vorba de dat cu părerea, asta e realitatea. Ea în sine este o metodă excelentă prin care poți dobândi noi cunoștințe și să afli adevărul. Iar aici apare o mică problemă (ca să zic așa): știința este o unealtă. Fiind o unealtă, de multe ori poate fi aplicată și înțeleasă prost, pentru că este (până la urmă) folosită și înțeleasă de oameni. Singurul lucru care te apără de știința aplicată și înțeleasă prost este știința aplicată și înțeleasă bine.

R. P. – Din punctul tău de vedere, care este relația românului cu știința?

A. D. – Din câte am văzut în urma lansării site-ului meu (prin ianuarie-februarie, anul ăsta) sunt mulți oameni care nu știu o grămadă de chestii de bază din fizică, chimie, biologie, anatomie etc. Surpriza foarte plăcută e că o mare parte din ei este foarte receptivă la știință. Secretul este să pui informațiile într-un pachet atractiv și ușor accesibil.

Da, oamenii chiar vor să învețe chestii. Știi de ce câștigă din ce în ce mai mult public ăștia cu Efemeride, Cocoon și alte site-uri conspiraționiste? Pentru că știu să comunice cu publicul. Asta în timp ce ăia care chiar știu știință stau și strâmbă din nas că „bă, ce proști sunt românii, cum, mă să creadă aproape jumătate din ei că Soarele se învârte în jurul Pământului?” și asta-i tot ce fac. Nu e o rușine să nu știi chestii (pot să îți scriu 30 de pagini cu ce nu știu eu). Poate că nu ai avut și nu ai timp (eu vreau să învăț să cânt la trompetă, dar n-am timp fizic), poate te-a traumatizat proful din liceu, poate nu ai întâlnit subiectul respectiv într-un moment propice. Cauzele pot fi multe, dar oamenii chiar vor să învețe. Ca să îți răspund în sfârșit la întrebare: românul are o love-hate relationship cu știința, dar are potențial. Important e cum îi este prezentată.

R. P. – Dat fiind faptul că faci parte dintr-o trupă muzicală și știu că ai și compoziții proprii, câtă știință ar trebui să conțină muzica?

A. D. – Eu fac muzică după ureche, ca să zic așa. Adică știu chestii de bază cum ar fi game, acorduri, inversiuni (concepte muzicale teoretice), dar și cum funcționează un sintetizator sau o chitară. Nu am nici un fel de educație formală în ceea ce privește muzica sau construcția obiectelor din care iese muzică, dar, la fel ca în viață, cred că e bine să ai un minimum de cunoștințe. Practic, cu cât știi mai multe lucruri, cu atât ți-e mai ușor.

R. P. – Când văd poze cu Alesis-ul ăla atârnat de tine, parcă îl văd pe Jean Michel Jarre acum ceva vreme. Tu la cine te gândesti când ești pe scenă?

A. D. – Mă gândesc la mine: „sper că mai ții minte notele de la refren, Alex.” În general nu prea mă gândesc pe scenă, n-am când. Ori mă gândesc la notele pe care trebuie să le țin, ori (dacă e deja automatism) încerc să simt muzica. Da, știu, clișeul maxim, da’ ce să-i faci?

R. P. – Cu ce povești ai rămas până acum din cariera ta muzicală?

A. D. – Cea mai mișto mi se pare de acum vreo 9 ani, când abia începusem de vreun an să cânt într-o trupă. Ajunsesem la Biker Fest, într-o pădure pe lângă Snagov, unde am și cântat. Problema e că organizatorii find organizatori de festival din România, nu prea s-au preocupat ei de „ok, i-am adus pe băieți aici cu mașina noastră, poate că ar trebui să îi și ducem înapoi în București”, așa că la 22:00 când am terminat de cântat, ăștia deja plecaseră cu alte treburi, așa că a rămas să ne petrecem noaptea prin pădure, cu tot cu instrumente. Cea mai aventură.

În altă ordine de idei, mi se pare foarte mișto faptul că ajungi să vorbești și să bei cot la cot cu oameni pe care îi idolatrizai în adolescență. Sunt o grămadă de oameni pe care îi admiram foarte mult acum vreo 10-12 ani și le ascultam melodiile până la refuz, cu care acum sunt „salut, ce mai faci?”, fără nici o jenă. Na, normal că sunt și ei oameni, nu niște zei, dar tot rămâi un pic „wow, nu-mi vine să cred unde am ajuns!”.

R. P. – Rămânând la povești, ce basme ți-au fost demolate de știință?

A. D. – O grămadă. Asta pentru că până mai acum 8-9 ani credeam hardcore în chestii pseudoștiințifice și paranormale. Fantome, spirite, demoni, you name it! Dar nu îmi pare rău. De fapt, dacă îmi permiți să mă joc un pic cu întrebarea ta, nu mi-au demolat nici un basm, ci chiar au transformat niște lucruri pe care le credeam ca fiind reale în basme. Chiar și azi sunt fascinat de lucrurile de genul ăsta: fantome, tarot, astrologie, dar nu cred că sunt pe bune. Poți liniștit să fii fascinat de o grămadă de lucruri, fără să și crezi că sunt reale. Vorba lui Douglas Adams:

„Isn’t it enough to see that a garden is beautiful without having to believe that there are fairies at the bottom of it too?”

R. P. – Cu cine te aseamănă lumea cel mai des?

A. D. – Nu mi s-a mai întâmplat de o grămadă de vreme, dar aparent am o față destul de comună (nu, numele de Alex Doppelgänger n-are treabă cu asta). La un moment dat mi s-a spus că semăn cu Jay-Kay, alteori cu „un prieten de-al meu din Anglia” (citat aproximativ). Eu zic că-i de bun augur: dacă omor pe cineva, cine crezi că mă mai găsește în mulțime?

Photo Vlad Ioniță

photo – Vlad Ioniță

R. P. – Care crezi că ar trebui să fie strategia instituțiilor de stat pentru a da frâu liber curiozității copiilor, în ceea ce privește știința? Pentru că parerea mea e că știința în scoli se rezumă la câteva manuale, incoerente, făcute fără o consultare serioasă a comunității științifice de pe la noi …

A. D. – Limbajul. Faceți ’reacu’ niște manuale cu termeni ușori accesibili și limbaj de cartier, dacă e nevoie. Degeaba pui numele manualului „Matematica Distractivă”, dacă vorbești de parcă țintești să câștigi Jocurile Olimpice pentru Mediocritate și Banalitate, la secțiunea Limbă de Lemn.

Chiar nu e greu să facă un scriitor echipă cu un om de știință și să scoată ceva mișto.

R. P. – Apropos, există comunitate științifică în România?

A. D. – Dap, firește. Există una destul de măricică. Sunt oameni precum Nic Sârbu cu blogul său Science Friction care popularizează știința în rândul adulților. Mai sunt SCIKids, o echipă de oameni dedicați care îi învață pe copii știință cu ajutorul experimentelor. Avem o comunitate științifică destul de numeroasă care, din fericire, se zbate cu succes să educe cât mai multă lume.

R. P. – Ce boardgame ai recomanda celor ce sunt virgini din punctul ăsta de vedere?

A. D. – Înainte de toate: nu, nu Monopoly, nu Activity. Nu știu de ce, dar mi se pare absolut groaznice. Asta a fost partea subiectivă a răspunsului, dar obiectiv vorbind, recomand cu dragă inimă: Dixit, Coloniștii din Catan, Saboteur, Carcasonne, Citadele, 7 Wonders, Ticket to Ride, Munchkin, Fluxx. Pe astea le-am jucat eu. În ziua de azi sunt mii și mii de jocuri, nu ai cum să nu dai de vreunul care să îți placă și care să nu te prindă.

R. P. – Cel mai prost banc pe care îl știi. Shoot!

A. D. – Ăsta. Este prost pentru că pur și simplu nu are umor:

„Era seară, iar Alinuța trebuia să facă baie, dar nu voia.
Tatăl ei o întreabă:
Alinuța, de ce nu vrei să faci baie?
Pentru că apa e udă…”

R. P. – Ce-ți place să faci când ești offline? Pe lângă Harlequin Jack …

med_1408693234_image

A. D. – Pe lângă asta, îmi place să ies pe afară și să dau ture de București. Sau să ies prin parc la jonglat sau să mă dau cu skate-ul sau să ies prin parc cu telescopul.

Chestii de om obișnuit.

R. P. – Cristi din Banat sau Fernando de la Caran-Sebeș?

A. D. – Fernando de la Caransebeș. Pentru că de Cristi din Banat mi-e frică, încă nu știe din ce specie vrea să facă parte. 

R. P. – Vsauce sau Asap Science?

A. D. – Vsauce. Michael e și idolul meu în ceea ce privește chelia.

R. P. – Secțiunea Reclamă Mascată – spune-ne clar unde te găsește lumea – concerte, discursuri, băi de mulțime și alte activități sociale.

A. D. – Mă găsește pe site-ul http://alexdoppelganger.com și pe pagina de Facebook Alex Doppelgänger. În rest, pe traseul Piața Unirii – Victoriei, unde pot fi văzut zilnic în mediul meu natural: mergând pe stradă de parcă am mâncat o găleată de chilli și uitându-mă la tipe.

R. P. – Danke

A. D. – Cheers! Ce m-am distrat! 😀

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s